Visul unei nopti... de mama

O ridic in fundic si incerc sa o tin asa si tot mai atipesc langa ea cate putin. La ce oboseala am, as putea dormi in orice pozitie.

Mi-e greu sa ma trezesc si nu vreau, insa simt cum ii urca in gat ceva. Se si auzea...dar ma las incet sa ma conectez la senzatiile ei corporale. Daca o pot face cu clientii, de ce nu as putea cu ea?! Imi dau seama ca ma gandisem la asta ziua ce trecuse, dar la cum se amestecau toate in capul meu din cauza oboselii, nu-mi amintesc cand. O ridic de cateva ori in fund, cat mai vertical, sperand ca vom putea dormi si asa, adica ca ii vor trece incet. Aveam o pofta de somn. Si ea la fel, draga de ea. Speram sa putem gasi o solutie sa ne continuam somnul, fara un alt incident de voma, ca si asa mancase foarte putin ziua ce trecuse.

Se trezeste tot mai des, simt tot mai tare cum vine in gat gustul ala...dulce, exact ca atunci, inainte sa-ti vina sa vomiti.

Se intensifica senzatia si ea tot vrea sa planga. Caut ligheanul sa l pun aproape. Intre timp, ramanand conectata la ce simte ea in corp, incerc sa-mi dau seama ce ar ajuta-o. Simt un nod, undeva la jumatea distantei dintre piept si barbie. Ii dau apa, simt ca diluatia ar putea ajuta, se simtea ca si acid.

Bea apa, insa pare sa-mi arate ca vrea sus...Ma ridic ametita, clatinandu-ma ca deja eram oricum mega obosita si visam sa dorm de la ora 4 PM sau de dimineata anterioara.

Simt in continuare nodul in gat, ma gandesc ce ar ajuta-o...'Oare pe mine ce m-ar ajuta cand simt asta? '

Stiam: apa mineral...deci ar ajuta-o sa ragaie. Cum o ajut sa ragaie?! Ma gandesç in timp ce ma plimb cu ea in brate si ii mai ofer apa. Nu mai vrea, dar vrea sa ma plimb cu ea in brate. Zis si facut. Ma plimb si ma tot plimb. Intre timp imi mai dau seama, coroborat cu tot ce am citit noaptea anterioara: are nevoie sa stea in pozitie ridicat mai mult timp inainte culcare(acolo zicea 3h), dar oare aici intra si titi?!

Oricum, mi clar...are exces de acid, care ii urca in gat, din cauza pozitie culcat si undeva in jur de 2 vrea sa vomite...

Spre deosebire de noaptea trecuta cand doar mi-a adus-o plangand si am pus-o la titi automat, acum nu am mai pus-o pt ca eram mai constienta si o si urmarisem.

Imi mai dau seama totusi de ceva: are nevoie sa manance chestii care sa absoarba acidul. Si ea a cerut paine goala, paste...deci ar manca poate si niste biscuti fara zahar, inmuiati, ca doar asa are voie. E bine ca-mi notez, ca altfel poate as uita unele detalii care maine ma vor ajuta sa-mi vina alte idei crete. Da, undeva imi pare ca ea nu poate digera ca lumea ce mananca.

Sper, maine sa ne mai lamurim mai exact ce are si ce nu are voie, cum ii putem gandi o dieta incat sa nu mai vomite noapte de noapte. Nimic nu se intampla din senin si fara precedent.

Dar conectandu-ma cu ea, la ceea ce simte ea, am mai inteles ceva, in noaptea asta.

Intr-un final, nu prea indepartat, dar suficient cat sa ma fi trezit de tot, adoarme asa plimbata, in brate.

Sper, sa doarma pana dimineata si sa scapam de voma in noaptea asta.

Nu e nimic SF in ce am scris mai sus. E doar un exemplu de conectare profunda la copilul meu, care, acum, are momente cand nu e asa bine. Dar va fi! Incerc sa-mi aud si sa-mi ascult copilul ca sa-mi dau seama ce e mai bine pentru el, acum, cand trece prin perioadele acestea dificile.

Stiu ca sunt multe mame care-si simt copilasii si vreau sa va transmit incurajare sa continuati sa faceti asta: sa aveti incredere in instinctele voastre de mama. Ca asa cum instinctele nu ne lasa sa dormim tun noaptea langa ei, oricat am fi de obosite, asa ne ajuta si sa simtim ce se intampla cu ei si sa luam decizile potrivite. Sa aveti incredere in acele lucruri pe care le simtiti acolo, cand sunteti profund conectati. Adica atunci cand ne dam jos filtrele: adica orice etichete si orice judecati de genul: am gresit, n-am facut destul sau emotii ca neputinta, furie, lipsa de putere.

Pe tine ce emotie, gand sau eticheta te impiedica sa te conectezi cu copilul tau?!

Asta e unul din beneficiile conectarii: cand suntem conectati la celalalt, putem simti ceva din ce simte el.

Nu stiu acum in ce masura ar putea dovedi asta stiinta, cum nu poate dovedi nici telepatia, si totusi astea sunt lucruri care se intampla, zi de zi intre noi, oamenii. Comunicam si ne simtim unii pe altii, chiar si atunci cand nu folosim cuvinte. E nevoie doar sa ne oprim si sa ascultam, sa nu trecem prin filtrul propriu doar, si atunci putem pricepe ce se intampla si cu celalalt. Nu e valoare de adevar absolut, insa mult din ceea ce simtim atunci cand suntem profund conectati, daca ne cunoastem si noi pe noi, are o valoare mare. Insa da, ajuta sa verificam cu ceilalti sau cu medicina/doctorii, in cazul de fata.

Dar sa nu ne bazam doar pe una sau pe cealalta crezand ca doar una(medicina pura) sau cealalta (energia universala care conecteaza oamenii cu dorintele lor) pot sa rezolve ceva. Pana la urma e o strangere de mana intre tratament medical si stare de spirit, in orice boala, atat fizica cat si psihica. Si deja stim din multe studii, cat de interconectate sunt cele 2: fizicul si psihicul. Si cum se influenteaza una pe cealalta.

Important e sa le facem ambele, cu o doza de constiinta, atat cu scepticism, cand ceva nu e ce pare, cat si cu incredere.