Parentingul bazat pe atasament
- Adela Margin
- 9 oct.
- 3 min de citit
Ea e prima mea nascuta! Imi seamana peste tot, mai putin fizic! Acel temperament hotarat in care ma recunosc si cu mandrie, dar si cu ezitare. Ca stiu, ca poate, nu-i va fi asa usor! Acea fire care vrea mereu sa ajute si uneori nu stie cum sa se opreasca! Acea fire care simte responsabilitatea pe umerii proprii si o duce, fara sa crasneasca, mai departe.
Un pic pic macar, sper sa usurez eu drumul acesta al vietii, pentru ea, practicand Parentingul bazat pe atasament( pt referinte stiintifice - vezi Teoria atasamentului/ Cercul Sigurantei)
Daca tot.mi s-a deschis apetitul...legat de tema cum invata copiii sa aiba relatii in functie de ce traiesc acasa(nu numai) apropo de video-ul Simonei, ...as vrea sa impartasesc cu voi ce-mi zice a mea, pe masina, mai zilele trecute.
"Mami, stiu ca esti nervoasa, dar nu incepe, ca stii ca apoi si eu fac la fel si ma descarc pe tine"
Am stat...mirata...uimita de cum propriu meu copil de care sunt f mandra, poate sa ma ' trezeasca ' dintr-un tipar pe care, evident, l-am trait multi ani din viata mea. Si inca-l mai traiesc. Ca asa sunt ele, dragutele de tipare, nu se dau usor batute :)
Practic mi-a pus o limita! Foarte fain si foarte calm si cu blandete! Asa cum imi reinvat eu clientii in terapie, acum!
Am fost atat de mandra de ea, si de mine!
Daca pe vremuri asta era considerat lipsa de respect sau 'comentat' in fata adultilor, astazi sunt mandra sa vad ca propriul meu copil va stii cum sa-si ia apararea!
Va stii cand e desprea ea sau nu e despre ea!
Inseamna ca ceva ceva tot am facut si bine in acesti 9 ani!
Oricum, foarte mirata, ca va dati seama ca lucrez la asta de ceva vreme in relatia cu ea(de cand s-a nascut) , o intreb, dupa ce ma desmeticesc de mandrie si de bucurie ca am reusit si eu sa ma opresc si sa fiu acolo, cu ea!
Chiar daca eram destul de incarcata.
O intreb cu curiozitate, asadar:
- Asa-i, chiar nu sunt nervoasa sau suparata pe tine! Dar ai vazut bine, sunt nervoasa si suparata, acum!
- Dar oare de unde stii tu ca nu sunt nervoasa pe tine?
- Pai nu-mi zici tu de fiecare data dupa ce ne certam ca iti pare rau, ca nu pe mine erai nervoasa?
Intradevar, repar foarte mult in ultima vreme, insa cumva parca nu mi-am dat seama pana acum, ca a si ajuns la ea, acest lucru. Desi noi doua povestim ca 2 omuleti mari despre cum sa fie certurile noastre mai 'line'. Si cautam solutii, impreuna.
Asadar, eu ma bucuram de micile mele progrese, ca reusesc eu, in primul rand sa merg inspre ea si sa repar, vulnerabil si autentic. Insa n-am observat pana nu a verbalizat ea insasi, ca a si ajuns la ea.
Dar au fost nevoie de mai.multe reparari. Mai demult, renuntam mai usor, la asta. Caci credeam ca nu ajunge, ca nu e suficient.
Acum, o fac de fiecare data cand reusesc sa ajung la ea, cat de cat.
Si astfel, ea va invata ca in loc sa plece din relatii (renunte) sau sa plece capul(evite), ca poate sa REpare!
Nu cred ca reusesc sa exprim in cuvinte importanta acestui lucru! Al repararii relatiilor!
Iar asta se face cu vulnerbailitate( muulta multa) asumare si empatie!
Comentarii