Sacrificiul de sine vs a munci cu drag sau inteligent/mai constient

Am plans cand am citit aceasta postare, adica postarea lui EmmaCrema ca momentan se retrag din activitate. Am plans pentru ca da, acu multi multi multi ani, vreo 8 -9 cred, am comandat primul tort de la EmmaCrema pt ziua unei colege dragi si am ramas impresionata de "gustul care avea gust".

Am plans pentru ca desi, da, fiecare etapa care vine in viata noastra are rolul de a ne invata ceva si e perfect normal si natural ca unele sa se incheie....e important si cum am trecut prin ea. Nu pot sa nu observ in jur foarte multi oameni pasionati si cu foarte multa daruire pentru ceea ce fac si care totusi se daruiesc atat de mult incat asta devine un sacrificiu, oricat de mult le-ar placea asta.

Si...been there, done that! Si mi-a luat ceva vreme sa inteleg ca nu e vorba despre asta, ci despre cum am facut asta, atunci, de am ajuns sa nu mai vreau asta. Am facut-o cu prea multa presiune, iar asta e ceea ce m-a facut, ca ani mai tarziu, sa nu mai vreau sa apuc pe acelasi drum, al presiunii. Nu era vorba de drumul antreprenoriatului sau al increderii in sine de care-mi era atat de frica, ci de cel al presiunii.

Iar asta se intampla, partial, si din cauza birocratiei, dar si a faptului ca am dus cu noi un pattern, de a munci mult si cu sacrificiu de sine, in loc de a munci inteligent si cu grija de sine si de relatiile importante. Si uneori ajungem sa sacrificam chiar relatii foarte importante din vietile noastre, pentru ca ducem cu noi acest tipar, al sacrificiului de sine. Pentru ca l-am primit chiar fara sa stim de ce si de unde, din nevoia naturala de evolutie, insa inconstienti de multiplele roluri cu care noi jonglam azi: de parinti suficient de buni, performeri, antreprenori, angajati, prieteni, iubiti, soti, copii si parinti pentru parintii nostri, de multe ori. Iar asta vine, din pacate, cu multe conflicte interioare, care duc la oboseala si saturatie. O oboseala fizica, dar mai ales psihica. Nu munca e cea care ne oboseste, ci modul cum o facem, cum ne raportam la ea, la rezultatele noastre. La faptul ca, poate uneori, uitam sa ne bucuram de calatorie si alergam in van dupa rezultate, iar cand le avem, suntem atat de sfarsiti ca nu ne mai putem bucura de ele.

Iar despre asta e vorba, de a face lucrurile in asa fel incat sa ne putem bucura de lucrurile pe care le facem, atunci cand le facem.

Nu am ajuns cu totul acolo, inca mai exista locuri ascunse si intunecate si poate unele vor ramane acolo inca o vreme, dar azi, pot sa zic ca ma bucur mult mai mult de acea calatorie prin viata, de fiecare lucru mic pe care il traiesc alaturi de cei dragi. Foarte aproape, uneori, de modul cum o faceam mai demult prin acel principiu al Adelei din tinerete, acel CARPE DIEM! Si sunt recunoscatoare Cercul Sigurantei Emotionale si al Increderii in sine, si implicit teoriei si formarii din spate, ca m-a ajutat sa incep din nou acest drum, al bucuriei de sine si de ceilalti: de A FI pur si simplu. El era acolo si e in fiecare dintre noi, avem nevoie doar de putin suport ca sa il regasim. Si o putem face, alaturi de oameni dragi si impreuna.

Asa ca, EmmaCremma, va felicit pentru curajul de a avea grija de relatiile importante din viata voastra! Si va doresc sa va gasiti drumul si modul unic de-a va bucura din nou de ceea ce faceti, IMPREUNA, indiferent care va fi acel lucru. Sau cum zicea tata, si cum poate mai gandeste de acolo de unde ii e acum sufletul: "Nimic nu se pierde, totul se transforma!" Multumesc ca m-ai invatat asta, tata drag!

Apropo de educatie.... hai sa invatam sa avem grija de noi, impreuna, ca mai apoi sa putem avea grija si de ceilalti. Iar asta nu inseamna Egoism, ci constienta de sine.