Poezie...fara glie

Tu, Suflet Imprastiat

S-a stins...

S-a stins si ultima farama de amor

Si-n veci nu voi mai simti ale tale sudori

Iar vocea calda si zglobie

Care-mi canta despre prietenie

Care-mi facea adeseori galerie

S-a dus si ea...s-a stins pe ale vietii culmi

Si-mi sopteste incet, la ureche,

Nu te voi uita, in veci, suflet pereche!

Cum sa iubesti atat un vis...

Al nefiintei intruchipare

Incat sa spargi, al neinchipuirii ziduri

Si sa te lasi purtata-n zare

De promisiuni trecatoare, fermecatoare?!

Te-ai pierdut in infinitul vietii

Tu, suflet al nemuririi,

Si-n veci pururi

Nu vei mai deschide, ale iubirii lacate!

Caci pustiit de principii nestiute,

Si-ncatusat in mii de vieti pierdute,

Culmilor singuratatii, pari a te expune

Trecand pierdut prin tinerete

Rascolit prin varsta de mijloc

Si-uitand incet spre batranete!

Ce e iubirea

Ce e trairea

Cum se simte

In ochi sa fi vazut

In brate sa fii tinut

Ale iubirii ramuri

Cum iti dadeau fiori

Cum iti trezeau speranta

Risipind ignoranta!

Si mergand spre vecie

Intr-o tristete lucie

Fara libertate, fara a mai trai...

Fara a mai simti

Cine esti, cine-ai fost, cine-ai fi putut fi!

Te stingi incet, amor perfid

Si-ti iei zborul de la noi

Lasand durere si speranta

Intr'o lume plina de indiferenta!

Iar ale tale vise

Si nopti infloritoare

Se pierd incet in negura vremii

Mustind a nemurire

Caci sufletele nu uita

Chiar daca trupurile-s trecatoare

Sufletele se pierd, se impratie prin lume

Si apoi, candva, se reintalnesc

Si se iubesc!

Iubire, al nemuririi freamat

Te trezesti la cel mai mic geamat

Te scurgi prin inimi, disperata

Sa gasesti acea...erata

Care schimba vieti

Si uneste suflete

Care moare si invie

Renascand din nou iubire

O iubire mai matura

O iubire asumata

O iubire, ne-imprastiata!

Suflet gol...ce pui in loc?!

Cand ale tale carari de foc

Se-mpleticesc intortocheate

Cautand eternitate?

Cautand speranta vietii

Si vigoarea tineretii?

Ce pui in loc?!

Vinovatia-n straturi,

Condamnat la a fi blamat

Pentru eternele sfaturi?

Ale societatii cutume

Ale individului surghiune

Ale sufletului taciune?!

Tu, suflet cald si infinit

Unde mi te-ai poticnit?

Unde-ai disparut in ceata?

Condamnat la fara viata?!

Mori, mori incet...durere oarba

Mori...ca nu mai esti oabla

Cand disperarea te cuprinde

Te pierzi in departari

Si fugi pe carari

Carari de munte ponosite

Carari de suflete-nvechite

Carari de pietre si de stanci

De nu le vezi, al lor urcus

Te pierzi incet...

Si te evapori

Printre miile de prapori

Si nu stii cand

Iti dai de rand

Sa vii in lume

Si sa bucuri

Eterne suflete

In strunguri

Caci ale libertatii infinituri

Pute-le-vei atinge

Umbland pierdut prin tine

Cautandu-ti randuri

Randuri de viata, randuri de tine

Uitate-n asfintire!

Sa ne reintalnim cu bine

Intr-o frenetica asfintire,

Intr-o superba nemurire!

Tu, suflet imprastiat,

Al meu de procesat!

Pe veci intens,

Pe veci...atent!

La emotii incantatoare

La mirosuri imbietoare

Si profunzimi ne-explorate!

Te-astept in viata de apoi

Sa ne iubim

Un pic, si noi

Sa ne lasam purtati de val

Sa ne topim, incet, la mal!

Caci si acum

Ca si atunci

Tu nasti...clabuci

Si zbori apoi

Ca si cum...

Nici n-ai mai fi fost pe drum!

Caci drumul tau e unul lung

Si-ntortocheat

Si neasumat!

Dar mergi incet,

Pandind mereu

Din umbra, drumul greu!

Tu, suflet imprastiat

Al meu de descifrat,

Pe veci intens,

Pe veci atins!

Te-astept...

Sa ne intalnim in ceruri!

Sa ne vedem nemuritori

Simtind, traind, iubind!

Ale muntilor creste

Ale caselor ferestre

Ale viselor inchipuiri

Retrezind si vechi iubiri!

Tu, vesnic tanar

Tu, vesnic armasar

Explorator de cai straine

Ascultand ale firii surdine!

Ai ramas in urma-acum

Sa-ti canti iubirea de pe drum

Un drum al noptii

Un drum al mintii!

Te scurgi incet, visand nametii!