Grija de sine #mame #parinti

Azi as vrea sa va povestesc despre un subiect despre care multi psihoterapeuti nu vorbesc, desi vorbesc despre multe metode de a avea grija de sine, care nu sunt neaparat aplicabile in cazul mamelor (sau al persoanelor care ingrijesc copii), de exemplu.

Empatia si compasiunea mea merge inspre toate persoanele care petrec mult timp cu copiii, dar recunosc ca eu stiu mai mult femei care verbalizeaza, asa ca ma voi adresa mai mult mult la feminin, in aceasta postare. Dar as vrea sa stiti ca ma refer la parinti, in general.

Despre cum multe mame ajung si fac terapie, ceea ce e extraordinar pt ca e nevoie sa rezolvam niste rani stravechi acolo. Doar ca, inainte de asta, e nevoie ca mamele sa fie ajutate si incurajate spre a-si construi o retea de suport, spre a stii si a avea cui sa ceara ajutor pt a-si aduna energie sa repare ranile, sa aiba capacitatea de a fi constient, a fi introspectiv si a gasi solutii potrivite pentru a-si pastra cumpatul.

Sa ne imaginam urmatorul scenariu pe care is convinsa ca foarte multe/multi l-ati experimentat:

1. Esti frant(a) de oboseala, cu mintea injumatatita ca dormi in rate pe care nu ti le plateste nimeni la batranete

2. Mai stai sa zicem 'doar' 8h-12h/zi, SINGUR(A), zi de zi cu copilul/copiii, si nu ai niciun alt ajutor sau alta activitate pt tine sau care sa-ti dea un pic de ragaz, si copilul iti cere incontinuu atentie si nu mai poti sa ii dai, ca nu mai ai de unde - ai nevoie de PAUZA, de ceva pt tine, ca sa-ti redea energia mentala.

3. Incerci sa practici educatie cu fermitate si blandete - deci "abuzezi" de controlul inhibitor (acel proces care ne ajuta sa nu umblam pe strada urland unii la altii si la copii toata ziua :), si care consuma foarte multa energie psihica)

4. Mai adaug?

Astfel ajungi sa fii epuizat fizic si psihic, si atunci intri pe modul de supravietuire. Iar introspectia, constietizarea si toate celelalte procese ce tin de controlul inhibitor sunt coordonate de cortexul prefrontal, care si-a luat catrafusele si a plecat la plimbare, ca nu mai poate, nu mai are energie. Deci ai ramas cu celelalte 2 - de asta esti pe modul de supravietuire.

Astfel ca, in aceste conditii, in care, traim atat de izolati ca si familii, in cutiile noastre de caramida, dragi parinti, si mame in mod speciale, va incurajez: Fiti BLANZI cu voi! Vorbiti cu voi asa cum a-ti face-o cu copilul sau cu prietena cea mai buna.

Nu e REALIST sa cerem atata de la noi, in aceste conditii: Singuri, obositi si cu presiunea enorma de a fi parinte cat mai bun. Se poate, insa avem nevoie de ajutor, de pauze si sa invatam cum sa ne gasim RESURSELE ca sa chemam acasa cortexul prefrontal. Fara el, esti pe pilot automat.

Chiar si Cercul Sigurantei ne spune ca daca in 30% din cazuri reusim sa raspundem nevoilor copiilor cu fermitate si blandete, putem crea un atasament securizant.

Cand o anumita persoana care nu avea copii a intrat in viata mea si a vazut cat efort depun pentru a fi o mama asa cum o idealizasem eu in mintea mea pe mama perfecta, a incercat sa-mi spuna cat e de nerealist si ca vine cu multa presiune. Iar pana nu am inteles si nu m-am acceptat eu insami ca mama "perfect de imperfecta" ce sunt, nu am avut liniste. Era o presiune enorma in viata mea, si o lipsa constanta de energie.

In continuare incerc, ca am o fire indaratnica, insa am mai multa energie pt ca accept atunci cand nu pot, nu mai am asteptari irealizabile, imi iau pauze, fac lucruri pt mine si culmea: s-au rarit si momentele de disperare, tantrumurile copiilor …si ale mele, implicit :).

Si-mi amintesc, de fiecare data cand mi-e greu si "calc pe langa", ca exista REPARAREA.

Si asta e cea mai de pret calitate a oricarei relatii pe care o vrem in viata noastra, atat cu copiii cat si cu adultii.

Tu? Ce-ti propui sa faci, AZI, si poate si zilele ce urmeaza, pt sufletul tau?

Nu uita: Nu poti da din ceea ce nu ai! Asa ca:

"Ai grija de tine, draga parinte, caci EU, copilul tau, te iubesc asa "perfect de imperfect", te iubesc doar pt ca ESTI aici, cu mine! "

Iar voi, dragi tatici, bunici, societate - Cum aveti grija de mamele voastre?