Ea, Durerea ancestrala! - poezie dedicata mamelor
- Adela Margin
- 16 ian.
- 2 min de citit
Durerea-i vie
Durerea unei mame
Ce-adanc lovit-a fost
Durerea multor mame
Ce se trezesc in singuratate
Cu puii lor
Si cu de toate
Si cand le vezi
Pe strada
Prin parcuri
Cum trase-n toate partile
Ele totusi se-aduna
Se intorc spre ele
Si spre pui
Si spre oameni
Si din nou
O iau de la capat
Le+ncearca sudori si frici adanci
Dar nu se lasa
Nu se-groapa
Desi uneori
Le-ngroapa viata pe ele
Si nu, nu poti intelege
Ce-nseamna
A fi mama
Pana nu esti Una
Si ineori nici nu stii daca ai vrut
Cu toate ca-ti iubesti
Pana la cer, odraslele
Ca nu te-a-ntrebat nimeni
Daca vrei
Sa porti pe umerii tai
A strabunilor vina
A strabunilor frici
De mici, copii
Tu stii, Mama,
Cum e sa ai in tine!
O lume-ntreaga
De vitei si de bovine!
De vieti trecute si apuse!
De vieti necunoscute
De gropi neinchipuite
Ororii asemuite!
De neputinta crunta!
De ura-adanca!
Mai ales fata de tine insati!
Alege, Mama, Azi macar
Sa-ti porti de grija
Sa te iubesti
Sa te ingrijesti
Sa-ti ceri iubirea
Si nemurirea
Sa nu mai scrifici ceea ce n-ai
Sa nu dai din ce nu esti
Ci sa te scalzi si-n povesti!
Povesti frumoase de iubire,
Si de regasire!
Rani adanci
Inca supureaza
Sub pielea incercata
Ea, durerea
Vine
Cand te astepti
Mai putin
Si-ti da tarcoale nesfarsite
Fie zi sau noapte
Te lasa inerta
Cateodata
Zacand in pustiu
Iubind pe viu
Caci nu e usor
A iubi!
Uneori iubirea
Parca e sora cu incercarea
Cumva se nasc
Din acelasi pantec
Se hranesc cu-acelasi lapte
Laptele vietii tale!
Si te trezesti
Ca tre sa alegi
Unde-ti pui atentia
Si energia
Ca sa vina bucuria!
Nu ca tristetea ne-ar incurca
Ca e si ea...doar o Emotie
Bat-o vina
Comentarii