Despre a fi - in siguranta - Scrisoare catre propriul sine

"Da, mi-era dor de mine! De acel acasa.

De cand sunt aici, de acu 2 ani...am trait cu asa mare frica de a pierde, incat nu mi-am mai dat voie sa fiu eu.

Ce inseamna eu ...Eu sunt...eu, cea care m-am format prin diverse experiente si am ajuns sa am siguranta prin propriile mele forte.

Dar asta inseamna foarte multe.

Poate ca se simte la fel, insa se poate exprima in diverse feluri. Unii oameni, se spune ca nici macar nu o pot recunoaste...

Eu o pot...sau asa cred. Am trait-o....si incep sa o traiesc din nou.

Asa e, am nevoie sa traiesc. Am nevoie sa fiu. Iar asta, ca in orice relatie sanatoasa: am nevoie sa fiu si cu mine...si cu celalalt.

Si din pacate, am nevoie mai m

ulta de mine decat credeam...am nevoie de viata mea interioara.

Dar imi dau seama, ca inainte de copii...cumva cumva reuseam sa creez acele experiente...atat de conectare cu propriul sine. cat si cu ceilalti! Exploram, simteam si iubeam, printre toate celelalte!

Cumva cumva imi ieseau toate! Pana intr-o zi...cand nu mi-au mai iesit. Cand viata m-a aruncat din varful copacului....si a dat cu mine de pamant atat de tare incat...parca doar m-am tarat prin viata ultimii...7 ani!

Dar acum, sunt din nou, acasa! Intreaga! Am revenit la mine! Poate cu mai multa blandete,cu mai multa ...claritate, poate cu mai mult....

Dar azi indraznesc sa fiu eu...din nou si din nou!

Ma mai impiedic, dar in acelasi timp vad ca aveam propriul mod de a trai si de a simti! Eram intreaga...inainte de toate astea!

Si ma intreb, oare voi uita vreodata, greul?! Nu cred...caci el m-a transformat in moduri inexplicabile.

Si-n acelasi timp...am ramas tot eu! Substanta mea...esenta mea e aici! Mai are de devenit...insa e mama, sotie, terapeut, iubire! "

Oare de ce noi, oamenii, incercam atat de mult sa fim altfel decat suntem?! (omul din mine)

Pentru ca, ne e frica sa nu pierdem relatiile importante din viata noastra...

Si frica e buna, uneori! Dar nu mereu! E foarte obositor sa traiesti mereu in frica!

Pentru ca pe undeva... copilul mic, ca sa nu piarda relatia cu parintele...incearca sa fie asa cum crede ca-si doreste parintele!

Iar in momente dificile ale vietii noastre, luam asta cu noi....

E atat de nenatural cand tre sa asculti muzica si sa nu poti dansa...e firesc ca corpul sa se miste in ritmul muzicii....de ez...

Iar oamenii stiu sa-si ia emotia ...din tot felul de lucruri....doar sa nu uite, de ei!

Asadar dragi cititori, nu uitati de emotie! Traim intr-o lume a cognitiei, dar sa nu uitam ca adevarata invatare se produce doar in conditii de siguranta! Adica nu fara emotie....

Si daca tot am aflat azi ca Foret a fost profesorul lui Debussy, Enescu si...Ravelle....va invit la concert!