Cum a fost la "Unseen" cu Blandiana Horatiu

Ca si continuare a discutiei incepute la Fundamental Fest, am continuat aseara cu un alt workshop ca si invitata a Blandiana Horatiu.

Desi mi-am zis ca de data asta voi ajunge mai repede, in stilul meu caracteristic am facut ce am facut si mi am uitat materialele acasa, frumos pregatite langa usa, asa ca tot am reusit sa intarziu :)...un pic...

De-a lungul vietii mele asta a reprezentat un mare impediment pt partenerii mei...ca eu stiam cand pot sau nu pot sa intarziu...

Aveam niste "deschizatoare de idei" pentru gasca de femei care foarte faine si deschise care s-au alaturat acestui workshop.

Eu nu prea ma stiu cu anxietate.....sociala. Ca odata ce ma pui intr-un grup...si incep sa interactionez cu grupul...uit de toate.

Insa cand am intrat in studio-ul Blandianei...si un pic intarziata, m-am trezit cu niste emotii pe care parca le-am simtit putin diferit de data asta.

Si mi-am amintit vorbele lui Mircea Miclea, dinaintea unui speech tinut la Endava cum ca: inainte de fiecare discurs are emotii si ca fiecare e repetat de multe ori.

Noah...cu emotiile...le acceptam...ca ce sa facem :). Dar cu repetatul, la mine, nu merge...ca nu-ti iese niciodata exact cum ai planuit. Iar daca-ti iese...."exact asa"...inseamna ca pe undeva nu ai fost acolo, cu publicul tau...

E o lectie pe care am invatat-o demult...inca de cand tineam traininguri prin corporatii. Ca studentii din internshipuri...sa invete ceva...tre sa ai o oarecare relatie cu ei. Sa nu fie sub presiune...ci mai cu voie buna si fermitate cu blandete...Azi ii spunem siguranta.

Dar apoi cu terapia ...totul a mers la alt nivel.

A pornit de la simteam eu ca am nevoie si am ajuns sa cunosc si sa simt nevoile clientilor sau audientei...si sa pot sa pendulez intre nevoile lor si a le transmite informatia pe care-mi propusesem sa ajunga la ei.

Cele mai faine traininguri, grupuri sau workshop-uri s-au nascut ...nu fara structura, insa din prezenta, autenticitate si inclinare inspre nevoile audientei.

Stiu ca a fost o usurare cand am inteles ca tanar trainer de tineri cat e de importanta partea asta....si ca nu trebuie sa fie 'perfect'.

Partea asta...ca poti sa fii in felul tau, adica ca e 'suficient de bine'...esti suficient de bun si daca nu e ca si in mintea ta...am invat-o demult...cand coordonam echipe, ca si Scrum Master.

Mi-a mai amintit de faptul ca in 'tineretile mele' ma instalasem ca si cel care intretine atmosfera....in interactiune cu altii, of course. Si ca mereu eram deschizatorul discutiilor 'incomode' sau 'tabu'. Iar formandu-ma ca terapeut, am inteles cat de important e asta: sa fii suficient de bun( pt tine) si mai ales, sa spui lucrurilor pe nume.

Cam asa a fost si aseara. Aveam eu deschizatoarele de minte cu mine, insa femeile acestea erau atat de deschise si de faine....incat era mult mai interesant ce aveau ele de impartasit...si pt restul grupului.

Am invatat foarte multe si am auzit multe povesti despre ce inseamna placerea pentru femei, despre cum si-o traiesc si cum si-o obtin, ca si despre dificultatile in a o obtine, fie atunci cand ai copii mici, fie atunci cand nu reusesti sa ajungi ("reach") la partenerul tau.

Am auzit si vazut...diverse stiluri de atasament. Majoritatea femeilor aveau tendinta inspre stilul anxios, in relatii, insa erau si cateva care tindeau spre evitant ...si a fost foarte de impact pt cele anxioase sa auda perspectiva evitanta sau secure mai ales din partea altor femei.

Inima mea a fost total in acord cu Studiul Terapiei de grup al lui Yalom pe care l am tot studiat, cum ca puterea grupului e imensa!

Eu imi doresc sa aducem si perspectiva masculina in cadrul acestor intalniri, caci e extrem de valoroasa. Si mintea masculina e ceva la ce eu, personal nu am access decat prin povestile amicilor mei barbati si a celor care-mi ajung clienti.

Asadar urmeaza sa se nasca inca 2 grupuri la care va invit sa va inscrieti:

Deocamdata aici: https://www.artoffeeling.eu/s-projects-basic