Despre acceptare

Ma tot pregatesc de ceva timp sa ma intorc aici, in acest spatiu, si sa-mi impartasesc pasiunile si descoperirile cu voi, in speranta ca ceea ce traim si invatam fiecare dintre noi sa se intoarca inapoi in societate si sa ajute la vindecarea si cresterea noastra, impreuna, ca si comunitate, mai ales in aceste vremuri.

Azi as vrea sa va vorbesc despre asteptari.

Dupa cativa ani...mai exact ultimii 3 in care am trait in umbra asteptarilor, azi am reusit sa ma dezbrac de ele, in cea mai mare masura, sper eu. Si se simte...atat de BINE, atat de USOR.

Cu partea mea cognitiva imi dadeam seama ca incepusem sa-mi creez costum(aka asteptari/imagine rigida) legat de multe situatii din viata mea si de relatii in mod deosebit, pt ca deh...suntem si traim ca animale sociale, ceea ce e normal si foarte de dorit.

Si desi...vedeam foarte clar 'costumul' cu mintea mea 'de la suprafata' (cum ii spun eu), adica cu cortexul prefrontal, nu-mi era ceva necunoscut a fi fara costum (caci ani de zile sinele meu sanatos a practicat asta),

A fost totusi nevoie din nou de un proces indelungat si dureros, de o relatie de siguranta si de mai multe de sprijin, de multe caderi si reveniri pt a ma dezbraca de el din nou. Dar se poate.

Si sper eu pt o perioada mai indelungata. A fost un proces de durata si de foarte multa re-constientizare cu partea emotionala si corporala a sinelui meu.

Cred ca nu va inceta sa ma surprinda niciodata capacitatea noastra interioara de a ne vindeca, de a duce tot ce avem de dus, chiar daca deseori nu stim inspre ce ne indreptam. Si totusi cum reusim din nou sa fim vulnerabili si deschisi.

Ca un promotor ar relatiilor care ne implinesc si ne sprijina (chiar atunci cand nu putem vedea asta cu ochii mintii), dar mai ales sustinator a relatiei profunde cu noi insine (dar care nu poate avea loc fara contributia celor din jur), va indemn spre a va uita spre relatiile importante cu rabdare si cu constienta pasilor mici spre progres care se intampla in jurul nostru, pe masura ce noi ne apreciem mai mult, ne cunoastem si ne acceptam si iubim pt ceea ce suntem.

Dati-le voie si spatiu sa se desfasoare. Nicicand viata noastra nu a cunoscut un ritm mai alert ca in zilele noastre.

Cum zicea o prietena, daca prietena ta cea mai buna ar avea starile pt care tu te blamezi, ce i-ai spune?

Ce i-ai transmite din spatiul emotional cu generozitate si compasiune?

#rabdare#selflove#naturalhealing#growth#crestemImpreuna#babySteps#EFT#teoriaAtasamentului#passionForHumanConnection#recunostintaCelorCareRaman#intelegerePtCeiCePleaca