Cum gestionezi situatiile de bullying prin care trec copiii

Tocmai m-a sunat o prietena draga si m-a intrebat despre bullying, caci are un copil care a fost bullied la scoala si cadrele didactice nu stiau cum sa reactioneze. Primul gand care mi-a venit in minte a fost ca se da prea multa putere acestui termen, pe care l-am preluat puternic in ultimii ani in limba noastra, insa el a existat dintotdeauna si s-a manifestat in grupurile de copii, si nu numai. O sa povestesc cum se intampla la gradinita fetitei mele, unde mi se pare absolut minunat abordata agresivitatea dintre copilasi. Cand un copil este lovit, ei sunt invatati sa incruciseze mainile in forma de X si sa spuna STOP si sa anunte un adult, care va vorbi cu ambii copii. Nu sunt invatati sa loveasca inapoi sau sa fuga. Ce-nseamna acest STOP: Acest stop inseamna: Ma ranesti si vreau sa te opresti. Am si eu o voce, un cuvant de spus in asta si nu-ti dau voie sa ma ranesti, adica iti pun o limita. Iar acest rationament poate fi aplicat si in situatii de rani emotionale: cand unul dintre copii jigneste sau vorbeste intr-un anume fel despre un alt copil, sau da vina pe el, sau incearca sa-l discrediteze in fata unui grup. Poate fi invatat sa se apere, nu prin a copia un exemplu pe care nu ne dorim sa-l perpetuam, cum ar fi sa dai inapoi, ci prin a raspunde cu asertivitate: STOP, ma ranesti si vreau sa incetezi cu acest comportament. In cazul in care nu incetezi, voi cere ajutor. Ce poti face tu, ca parinte? Ca parinti, nu putem fi mereu alaturi de copiii nostri si sa ii protejam, si nici nu e sanatos sa facem asta. Pentru ca ei au nevoie in egala masura sa invete cand se pot descurca singuri si cand sa ceara ajutor, iar asta intr-un mod echilibrat. Si ii putem invata asta, doar expunandu-I la situatii. Iar aceasta situatie, de integrare intr-un grup de exemplu, cere resurse emotionale de la copii si ii invata in acelasi timp raspunsuri care sa ii ajute si sa fie in acord cu valorile lor. Ce poti face tu ca parinte e sa te asiguri ca paharul emotional al copilului tau e plin, in masura in care poti face asta, nu in detrimentul propriului pahar emotional. Intai iti umpli tie paharul emotional sau poate te gandesti: Eu ce simt vizavi de faptul ca copilul meu a fost bullied? Ce trezeste asta in mine? Si lasa sa iasa emotiile si gandurile care vin, si uita-te putin la ele, observa-le. Iar apoi, incearca sa fii constient, ca in copil s-ar putea sa trezeasca cu totul alte emotii si ganduri. Si dupa ce ai reusit sa te detasezi de propria ta poveste interioara si propriile tale emotii, fii apoi, curios, ce a trezit in el? Ia-ti timp in care sa faci cu el ceva ce ii place lui, ca sa va acordati unul la celalalt. Adica sa va conectati la nivel emotional. Si fii pregatit, fara asteptari, sa-l asculti si sa il intelegi, pentru ca poate si copilul din tine a trait chestii similare si ti-ar fi placut ca parintele sau un alt adult sa te asculte cu empatie si acceptare. Asta, indiferent daca el a fost cel bullied sau care a manifestat agresivitatea verbala sau fizica inspre ceilalti. Si abtine-te, pe moment, de la sfaturi. Doar fi cu el si asculta-l. Si poate poti sa-l intrebi: Cum te-ai simtit? Tu ce ai fi vrut sa faci si n-ai facut atunci? Cum altfel ai putea sa faci ca sa te simti bine si totusi, sa nu ranesti la randul tau? Sa stii ca ai fost auzit si inteles? Sa nu te simti vinovat, sau mai prejos etc Apoi, poti sa-I explici, ca reactia celuilalt nu are legatura cu el, in cuvinte simple: Ce face celalalt poate sa aiba legatura cu faptul ca el nu se simtea bine in situatia respectiva. Eu cand mediez un conflict fata in fata intre fetita mea si alti copii, dupa ce ii intreb ce s-a intamplat:

• Ii ascult pe amandoi si ii inteleg,

• ii las sa-si manifeste emotiile si dupa ce simt ca fiecare s-a simtit ascultat si inteles, deci conflictul s-a aplanat(a trecut momentul "fierbinte")

• ii intreb pe fiecare ce are nevoie de la celalalt, ca sa stabilim niste limite pe care fiecare le are in relatia respectiva.

• Si verific cu fiecare in ce masura e de acord sa respecte limita(regulile) celuilalt ca sa se poata juca in continuare impreuna.

• Si continua convorbirea in aceeasi nota, daca e nevoie - in a negocia limitele si regulile relatiei sau integrarii in grupul respectiv, cand e vorba de grup

• Cand e vorba de grup se pot implica si ceilalti membri ai grupului pentru a negocia regulile

Asta ar fi ideal sa faca cadrele didactice sau consilierul scolar, daca nu s-ar simti coplesiti si ei, de situatie. Dar stim cu totii ca desi au inceput pasi de pregatire a sistemului si inspre o educatie emotionala, mai avem pana acolo. Dar, cel mai important ca copilul sa-si gaseasca propria strategie de a reactiona pe viitor, e sa ii fi alaturi si sa il asculti si accepti cu toate emotiile lui. Stiu ca suna, poate nenatural, pentru ca noi nu am trait asa ceva, insa numai gandeste-te cand ai avut o problema, cum ai trecut peste ea atunci cand ai avut o prietena sau un alt adult care sa te asculte…si poate sa-ti ia partea, adica sa te inteleaga, accepte etc? Toate acestea au in spate studii consistente ce tin de Teoria Atasamentului, a lui Bowlby. Si el a fost considerat "putin dus" la vremea lui, cand a observat aceste lucruri in relatiile dintre mame si copii, ca apoi sa fie demonstrate prin studii solide tot ceea ce el observase si intuise foarte bine in practica. Poate, ca parinte, ca sa-ti fie mai usor sa-l ajuti, te poti intreba: Daca as fi in locul lui, ce as avea nevoie, acum sa simt, sa primesc, sa fac? Daca vrei sa afli mai multe despre cum poti gestiona astfel de situatii, te poti inscrie mai jos pentru urmatoarea grupa de Cercul Sigurantei, care ne invata aceste lucruri, si pe langa asta, cum sa ne re-apropiem de copii, dupa o ruptura - adica tocmai atunci cand nu ne asculta.

Link inscriere: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSdy1DU73a6fIZXEK4Uti32TydIf2OCScRWzONgvmZsv5gAKbg/viewform