Adventure starts

Ajung la Cluj in aeroport...ca de obicei, întârziu, adică noroc ca-ti zice toate lumea că tre să fii cu 2 ore nainte, că cu una-mi iese și mie :)

Pregătisem frumos cafeluțele and all...

Cine ma cunoaste știe...că pot să fiu și sunt foarte responsabila, dar nu prea-mi place ...mai ales in concediu. 

Așa că in concediu...I go with the flow...all they way up and down

Îmi place sa let go of control, sa traiesc...si SA fiu doar așa cum sunt și cum simt. Practic, când mă sui în mașină sau trec de security...nu mai există decât povestea, clipă, conectarea și oamenii dragi! 

Și de obicei...sunt...cum.imi zic unii, mai flower power, sau cu capu'n nori, îmi zicea maică-mea când eram copil. 

Dar atata-mi place starea asta a mea, încât ani de zile am căutat cum as putea sa trăiesc asta in munca mea, zi de zi. Sa fac oamenii să se simtă mai bine și să mă bucur și eu, alaturi de ei...că am o contribuție la asta. 

Și am găsit, psihoterapia. Și mai specific, psihoterapia de cuplu, unde ai ocazia...să ajuți 2 oameni să se deschidă unul spre celălalt. 

Și chiar ieri, atât de frumos, unul dintre cuplurile cu care nu lucrez de mult timp, îmi arătau cum se pot deschide unul către celălalt. 

Erau într-un impas, atât de mare, acu 2 luni, când ne-am cunoscut, că nu credeau că există 'rezolvare'. Scriu între ghilimele căci se întâmplă adesea că mergem în terapie că să găsim o soluție, și dacă se poate una f rapida, una care sa rezolve. Și de fapt nu e despre a găsi rezolvare, ci ce+și găsesc ele, e însăși Speranța. Eu, uneori, îs surprinsă de terapia de cuplu și de cum se vad efectele....uneori după 2-3 sedinte. Doar că ședințele alea tre să fie...cu o anumită cadență unele după altele. Adică să nu treacă f mult timp între ele. Căci această speranță pe care cuplurile o dobândesc in primele ședințe, se poate pierde usor, fara consecventa, fara perseverenta. Și eu nu sunt o pers constanta

...glumesc adesea cu prietenii mei zicând că singura mea constanta e inconstanta. 

Dar am reușit să văd în propria mea viață cum reușesc să fiu totuși constanta, chiar daca nu cu aceeași cadență. Practic, așa mi-am acceptat eu propria mea inconstanta. 

Primele ședințe in terapia de cuplu sunt extrem de importante...căci se creează relația, speranță și dorința de a lucra la relație. 

Dar pe urmă, e la fel de important ca sa se păstreze o cadență, căci pe urma incepe munca adevărată și profundă, care se păstrează și dăinuie in timp. Cea care duce cu adevărat la îmbunătățirea stării de bine și chiar a sănătății fizice. 

Căci există studii care ne arată că cei în parteneriate sănătoase, cei care sunt securizați în cuplu, cum zice Teoria atașamentului, au nivel mult mai scăzut de cortizol, au o calitate mai buna a vieții și sunt feriți mai mult timp de boli cardiovasculare, diabet și cancer. 

Asa că vă încurajez din tot sufletul sa aveți grijă de relația de cuplu. Iar dacă nu aveți încă una, de relația cu propria persoana și cu cei dragi din jur, căci cu siguranță, o sănătate relațională, va va aduce toate celelalte lucruri pe care credeți că vi le doriți!

Și va va scuti de mers pe la medici și va va ține departe de boli care se manifesta fizic deja mai mult vreme! 

E greu de văzut asta, știu...că atâta timp cât nu doare f tare...nu tindem sa facem ceva in privința asta. Sau poate nu facem tocmai din frica. Dar odată ce treci sau înțelegi frica poți debloca restul. 

Ohh...și eu voiam sa vbesc despre haos-ul pe care eu îl iubesc atât de mult și despre aeroportul  din Cluj :P și iar am ajuns sa vbesc despre terapie. E clar...unde-mi e Inima! In rucsac! 

Că sa continuu și povestea din aeroport, in stilul meu caracteristic, in care-mi place aventura, că nu zic nu :)

Hai sa va spun. Eu zic universul...dar de fapt eu relaxarea și asumarea cea care m-a ferit mereu de consecinte grave. 

Că și aseară, la 11 ....când îi rugăm pe polițiști să-mi dea orice amenda numa sa.ma lase să plec că nu mă trez dim sa prind avionul. 

După ce-mi zic cat e amenda, mă târăsc de la volan sa le arata...cică 'dotarile' mașinii. Am aflat și eu că alea sunt triunghiul și trusa de prim ajutor :). 

Așa că mă târască la portbagaj și îl deschid. Când vede politistul că e plin...zice, dati-i pace. Uitasem și aia dar oricum nu mai aveam energie și chef să scot toate că sa caut ce voiau ei. Oricum bănuiam că ceva lipsește, cu siguranță. Că eu nu le-am verificat. 

Se duce la mașină...vine, într-un final...Eram gata să i zic...pot sa plec sa livrez coletul și să mă întorc să-mi dați amenda?! 

Dar a venit, într-un final și mă întreabă dacă am ceva obiecții? A scris că n-am id. N-aveam absolut niciun act. Erau pregătite, de călătorie :). Doar talonul, săracul, că ăla nu l-a găsit nimeni că fiind interesant de desenat pe el...încă :)

(aici mă refer la broscuțele mele de 4 și 8 care ar scrie și ar căuta orice, oriunde :))

Și-mi zice cat ii amenda, și eu mă bucur că e cu 100 de RON mai puțin decât mi-a zis inițial(700?! Wtf?! Pt niste acte?! )

Și mă întreabă că nu e mult...Și eu, e da' ce sa fac, daca eu sunt vinovată...adică aiurita, cu capu'n nori...Doamne cat m-am judecat pt toate astea

Și toate sunt ale mele. Dar acum...le privesc cu atâta drag...că e felul meu de a fi în prezent, cumva. Cred că mereu am iubit partea asta din mine, haosul acesta, cum zic unii. 

Eu ii zic: creație, pasiune, libertate, iubire :). 

Căci în final au început să și apară oameni în viața mea care apreciază și iubesc haos ul asta din mine...

Deși îs convinsă că îi și enervează la culme, pe alocuri...

PS: nu eu, autocorrectul vieții. Bine, poate și eu, câteodată....dar nu grav :), doar din nerabdare

Mereu m-am gândit dacă psihoterapeut sau comediant?! Both can be equally sad :P

Of...se vede ca-s in concediu...că iar n-am ajuns la final. Partea cu bagajul! 

E așa frustrant că nu pot scrie atunci când se întâmplă, că ele suna altfel în capul meu. 

Revin...după ce cobor din avion! 

PS: Fac acest exercițiu, in mod conștient și asumat, de a va arăta că orice terapeut, profesor, practic orice profesionist, în orice do meniu, e și el om...

Iar o terapie de calitate va avea atributul acesta: de a fi OM. Nu e ușor, câteodată, dar e atât de natural și intuitiv!