To you, my love

To you, my love

Uneori oamenii potriviți sunt chiar sub nasul nostru, dar sunt momente când nu-i vedem atunci cand suntem noi foarte copleșiti!

Unul din oamenii aceștia, către care am sentimente de iubire, de mai multe ori pe zi, este acest om. Acest om care a apărut în viața mea, pe nesimțite, într-un moment, in care aveam mare nevoie, dar nu era loc, încă.

Uneori, după atâția ani in care m-am simțit fără ajutor, trecând singura prin viață, (că nu am știut cum altfel, nu pt că nu au fost persoane acolo) acum mi se pare uneori, că parcă primesc mai mult decât merit, câteodată!

Bine, și dau foarte mult. Dar asta a fost valabil mereu, cam in toate relațiile mele.

 Diferența e că, acum, știu și să și cer, e drept. Și cum se ao fac. Și să-mi văd și singura nevoile și sa caut sa le implinesc. Dar și primesc, până la urmă. Nu imediat, nu atunci când îmi doresc sau când cer. Însă sunt auzită și apoi vad semnele că sunt auzită! Și faptele!

Mă mir și acum de dedicarea acestui om care a apărut de niciunde în viața mea, în familia noastră! Cat e de dornic, sa fie cu noi, o grămadă de fete, fiecare cu voința ei proprie, in familia asta! Și cu toate acestea, când îl vezi cum se incarca cu prezența noastră, cat e de prezent și cum se arata tot mai mult el însuși, fata de noi, îți crește inima mare mare!

Și asta în sine, e flatant, se simte apreciativ!

Și chiar și azi într-una din terapiile individuale, am fost atât de mândră de clientul meu când am concluzionat că se simte apreciat, atunci când și-a văzut partenera de viață luind aceleași decizii în relația cu copiii, pe care le luase și el în trecut. Dar atunci ea nu-l vedea! Însă acum s-a simțit văzut cu adevărat și implicit și apreciat.

Și asta fără că partenera să-i spună clar, în cuvinte.

Ci doar pentru că și el(și probabil și ea) s-a deschis și a putut să observe ...că soția lui ajunge la concluzii similare. Iar asta a fost foarte flatant și s-a simțit foarte bine pt el. Chiar daca ea nu i-a spus, în cuvinte.

Și tot așa mi se pare și mie wow, ce a făcut azi partenerul meu pentru mine. Lucru pentru care în trecut am fost mult criticata, poate, acum pare să aducă multă bucurie cuiva, să poată avea grija de copii, și implicit de mine. Să aibă nevoie de noi și noi de el!  Deși și eu am nevoie de cuvinte, ca multe alte femei. Însă doar atunci când sunt si simțite! Și invatam asta, împreună! Unul sa se deschidă, iar celălalt să aibă răbdare să vadă pașii micuți făcuți de partener.

Uneori nu e nevoie sa spunem în cuvinte, dar putem transmite aprecierea noastră, înspre cei dragi!

Însă asta a venit și cu propria mea dezvoltare. Propria mea dezvoltare emoțională a dus înspre a găsi și a regasi o relație în care sa am ocazia sa fiu, cum probabil, n-am reușit să fiu în trecut.

Asta se poate întâmpla și într-o altă relație, cât și să te regasesti pe tine în aceeași relație.

Deși relație sigura, am mai avut, în viața mea.

Să am nevoile împlinite, sa pot sa cer când nu sunt împlinite, și mai ales, sa pot sa cer ajutorul, atunci când mi-e greu, decât să duc singura. Iar ajutorul asta se referă mai mult la sprijinul emoțional, căci dacă-l avem pe ăla, restul de rezolva. Inclusiv lipsa de ajutor practic.

Îmi amintesc și acum cat de nou s-a simțit, pt mine când mi-a luat plasa din mana și a carat-o in locul meu, de la mașină, in casa, la început.

N-aș știi să zic de ce ...dar cu siguranță a fost o reflecție a faptului că acum nu mai tre să duc totul singura.

Sunt alt om decât am fost acum 5 ani, cu mai multe frici dar și cu mai multă înțelegere/așteptări față de mine insami și implicit fata de ceilalți. Nu mai alerg bezmetică sau și când alerg(că asta mi-e felul), ceva mă lovește și mă opresc sa mă uit atent.

Când am citit un caz de doliu de-a lui Yalom care a durat 5 ani, m-am crucit. Dar uite că și drumul meu de redescoperire, reinventare a durat 5 ani, cumva. Și va dura toată viața, căci zilnic ne schimbam, câte puțin.

Iar acum, vreau doar sa fiu fericita langa acest om, care e langa mine și care-și face un scop în viață din asta! Un om care a căutat toată viața iubirea și a gasit-o, in mine și cu mine! Că deh...nu o caută numai el! Ea era în fiecare dintre noi, atât că împreună, am reușit să ne-o reflectăm unul altuia.

Și e dispus să lucram la relația noastră, adică să evoluam împreună! Că pentru mine asta e o relație sănătoasă, o relație în care evoluam împreună!  El e, acela lângă care înfloresc zi de zi și care-mi suporta toată frustrările atunci când nu reușesc să-mi împlinesc la timp nevoile.

El e cel care se trezește și duce fetele la scoli, in dimineti, tot mai rare, când nu mă pot ridica din pat, că nu am mai dormit de nu știu când.

E inginer, nu le are cu cuvintele, dar cu siguranță le are cu reparatul! :P

Iar noi, terapeuții de cuplu, știm că asta e cheia unei relații sănătoase, să știi cum să repari :)