Let go

Let go...let go...of YOU, Pain! As vrea sa let go, dar nu stiu cum. Pare ca ma agat cu ultima farama de putere, de tine, suflet pierdut. Pare ca si tu intinzi o mana, si-mi zici: Nu pleca! Mai stai putin, inca putin ....sa mai simt, sa mai traiesc!

Si vreau, caut motiv sa mai stau....ceea ce odata era o durere cumplita....acum e un fel de extaz palid cand apare. Te vreau inapoi, o vreau inapoi!

Te caut si nu te gasesc! Te caut in vis, te caut prin viata, te caut in noapte, prin paduri si pe carari....prin ultimele dare de zapada de pe crestele infrigurate si solitare!

Vreau sa-ti dau drumul...sa zbori liber...Sa iubesti, sa visezi din nou, sa creezi nesfarsite povesti de iubire. Sa ranesti, sa te ranesti, din nou poate....Dar mai intelept de fiecare data.

Parca iti vad mana intinsa, ochii goi si tristi....emotia si iubirea sagetandu-te, te lasi sa simti....sa simti pana-n ultima clipa, Emotia, durerea

Durerea aia....a nemuririi! A unui suflet pustiu, infrigurat si-nsingurat de decenii. Care alearga...si parca uita sa se mai opreasca. Fuge si nici macar nu stie de ce sau incotro!

Si-as vrea sa mai am putere....as vrea sa mai pot sa sper, dar prapastia e tot mai adanca si mai neagra. Nu ma mai intorc, acolo! O las in urma!

Si ma uit inainte, spre Rasarit! De acolo va rasari un Soare, un vis de viata noua, o emotie...cea de-a doua mea viata!

Inca doare rana deschisa, inca sangereaza pe alocuri, dar parca o ingrop tot mai adanc, tot mai adanc, in mine....

Incerc sa te mangai lin, suflet al meu pierdut in nefiinta, sa te alin, sa nu te stingi. Dar nu pot lupta pentru 2. In acelasi timp, iti dau voie sa FII asa cum esti, cum simti, cum poti!

Desi doare....doare cand nu poti! Si doare si ca nu mai vreau sa te salvez cu orice pret!

Nu stiu de ce am renuntat, dar am renuntat de ceva timp....la tine! La partea aia din mine, care esti tu!

Te pierzi tot mai mult in zare...nu mai stiu nimic, parca s-a inchis orizontul.

Cine mai sunt eu, oare, acum?!