DE CE Iubesc terapia...si sper eu, si ea pe mine

Da...am inceput cu DE CE? Incalc toate regulile formale, asa-i?

Si totusi, atunci cand in spate la DE CE" e o intentie pozitiva, in cele mai multe cazuri, se simte, inafara de unele, in care aceste 2 cuvinte care au rolul de a facilita intelegerea au fost folosite preponderent in anumite scopuri si au lasat niste urme adanci.

Si cu toate acestea, atunci cand ne simtim in siguranta, nu ne triggeruiesc cuvintele. Iar cand nu, ne trigerruiesc multe situatii. E o intrebare complexa...pe care imi doresc sa o adresez azi?

Tu CUM ajungi sa te simti in siguranta? Unde? Cand? Dupa cat timp? In ce context? Ce fel de atitudini favorizeaza siguranta ta?

Ce-nseamna sa te simti in SIguranta, te intrebi, poate, si asa-i, e justificat sa faci asta. Mai ales cand poate nu ai cunoscut prea des ce inseamna siguranta emotionala.

Siguranta emotionala e acel loc si spatiu interior in care esti si te manifesti exact asa cum iti doresti. Acel loc, din interior, in care simti ca esti tu. Cand se intampla asta? Ce ajunge sa te faca sa te simti asa?

Nu ma simt mereu in siguranta in sedintele de terapie sau coaching, pentru ca, tot timpul vrem sa facem cum e mai bine pentru cel din fata noastra, iar asta ne poate bloca uneori. Insa de cate ori mi se intampla, imi amintesc ca intentia mea e cea de a-l ajuta pe omul din fata mea, si pot face asta doar fiind cea mai buna varianta a mea, adica lasand garda jos. Iar cand las garda jos, "ca prin minune", vin si cele mai potrivite moduri de a-l ajuta pe cel din fata mea, pentru ca dau din ce am eu mai bun si mai autentic, pot sa dau din tot.

Si e explicabil. Pentru ca atunci cand ne simtim in siguranta, putem fi si profund conectati la nevoile clientilor nostri. Si e si normal ca sa dureze formarea relatiei de siguranta, si ca pentru fiecare sa aiba o alta durata de timp.

Si revenind la intrebarea din titlu: De ce iubesc Psihoterapia? Pentru ca e locul acela in care -mi pot lasa garda jos, si in care job-ul in sine imi cere sa fac asta pentru a crea siguranta si conexiune, iar asta-l face si pe cei din fata mea sa ajunga si sa traiasca aceasta stare, mai des. Si apoi sa invete sa o aduca si in viata lui.

Pentru ca ma lasa sa fiu creativa, adica sa ma adaptez dupa nevoile celui din fata mea, iar asta mi se pare unul dintre aptitudinile si atitudinile pe care vrem sa le cultivam in copiii nostri si in societate.

Pentru ca cu fiecare om pe care-l intalnesc, descopar o alta poveste de viata, si-ntotdeauna mi-au placut povestile personale, chiar jurnalele. Bineinteles, fiecare cu durerile sau nelinistile proprii, insa, am privilegiul, ca impreuna, sa cream o alta poveste, o poveste in care sa se regaseasca si clientul cu siguranta si autenticitatea lui.

Pentru ca ma " indragostesc" de fiecare poveste si de fiecare personalitate in parte insotindu-mi clientul sa navigheze prin ea si avand privilegiul sa schimbam pe ici pe colo cate ceva.

Pentru ca fara ea, eu nu as fi ceea ce SUNT. Ceea ce am fost dintotdeauna. Dintotdeauna am fost un fan al relatiilor si al povestilor personale. Imi da posibilitatea sa FIU, iar asta e cel mai important pentru mine.

Pentru ca e lucrul pe care is in stare sa-l fac si daca ma trezesti noaptea din somn si sa ma simt energizata dupa. Iar asta e fantastic.

Pentru ca nu e nicio sedinta la fel. Chiar daca exista patternuri si teme comune, fiecare sedinta este diferita, cum fiecare participant e unic. Iar eu ma bucur sa le pot vedea si sa-i pot ajuta sa-si vada si ei acest cumul de trasaturi care-i fac deosebiti.

Pentru ca in fiecare sedinta invatam, impreuna ceva nou. Asa cum fiecare client isi gaseste terapeutul, si noi, terapeutii ne gasim clientii pentru noi. E fantastic!

Cam asa vad eu terapia, o calatorie impreuna, in care invatam cum sa ne bucuram din nou de viata!

Si cam asta si e, in acceptiunea umanista si a terapiei sistemice centrate pe emotii: O CALATORIE spre centrul Sufletului!