Conversatie cu mine si cu voi, la inceput de an 2024

M-am pierdut de tot...cu sarbatorile...M-am pierdut de tot si de toate. Parca n-am mai fost eu. Am uitat de unde vin si incotro ma indrept.

M-am lasat in plasa automatismelor, in plasa stresului, a lipsei de timp pt si cu mine. In alergatura si haos....in compromis.

Mi-am compromis drumul prin lume si am cazut in ceea ce nu sunt. In ceea ce nu am fost niciodata.

In ceea ce am mostenit, fara sa fi cerut asta, pe calea automatismelor si a unor gen de atasamente si interactiuni. Si unele vechi...si activate de socuri traite in izolare sau de traume, cum le numesc unii :). Si cel mai rau ma simt, cand nu sunt eu, atunci cand ma pierd eu pe mine. Si apoi pierd si alte lucruri.

Ti se intampla si tie, nu-i asa? Sa o iei razna cand apar multe lucruri noi in viata ta? Chiar daca unele si faine?!

Sau f multe schimbari deodata? Care vin cu o anumita doza de stres...?! Si lipsa de grija de sine?! Ca ai de unde da...si mai uiti sau nu poti sa te mai incarci. Si apoi...boom, vine momentul acela in care esti coplesit si nu mai stii cine esti si cum ai ajuns iar acolo? Desi vezi progresele.

Acel moment, in care, fara sa-ti dai seama, ai ramas, fara sprijin? Fara un suflet sau mai multe aproape?

Tu cum faci sa te re-echilibrezi? Sa revii la tine?

Caci caderile sunt normale si umane. Important e sa nu renunti, dar si sa o iei incet, pe rand....fiecare dupa ritmul si puterea lui interioara. Si cu multa compasiune fata de sinele tau, ranit. Perioada sarbatorilor, desi frumoasa, poate sa fie si o perioada incarcata de durere sau foarte mult stres, pentru unii.

De fapt majoritatea oamenilor traim in astfel de automatisme pentru 95÷ din viata. Cica doar 5÷ din mostenirea predefinita s-ar putea schimba...si si aia putini reusesc sa o faca. (N-am verificat studiul aferent...asa ca luati-o asa cu o doza de scepticism. Oricum e greu de calculat valori ideale sau exacte, insa are oarecare sens, caci schimbarile intergeneratii sunt mici. Evident fiecare cu setul lui de gene in interactiune cu mediul, pot da diverse combinatii)

Dar daca ne uitam din avion la genealogie, cum ne invata terapia sistemica, o sa observam patternuri similare de a lungul generatiilor care se succed.

De exemplu, daca tatal bea si era violent, cu o probabilitate mare unul dintre copii va dezvolta ceva similar pana la sfarsitul vietii.

Bunica mea din partea tatalui a fost alcoolica si avea depresie. Tatal meu a avut depresie si la randul lui a ajuns sa bea. Nu mult, nu era agresiv, insa suficient de des incat sa-i accentueze depresia de-a lungul anilor si sa-i inrautateasca starea de sanatate. Desi, in continuare, nu alcoolul a fost cel care a provocat cele mai mari daune, ci lipsa sensului dupa 35 de ani, stilul de viata si lipsa grijii de sine, a conexiunii interioare si exterioare.

Imi amintesc ca, desi simteam foarte mult tumult interior si suferinta, nu reusea sa scoata nimic afara.

Iar la putin timp dupa 50 de ani ....a ajuns sa faca primul AVC. Iar de acolo incolo, n-a mai fost viata pt el, pana cand a decis sa paraseasca aceasta lume. Si l-am inteles, nu mai era nimic aici pt el, desi mereu moartea lui va ramane un soc si o pierdere mare, intr-un moment foarte greu, pt mine. Chiar daca relatia nu mai era demult, il vedeam cat sufera. Si nu puteam sa-l ajut...

Ati vazut-o in familile voastre din generatii in generatii si o vedeti si in multe alte familii, nu? Daca unii parinti se imbolnavesc de anumite boli, cel putin unul dintre copii va dezvolta ceva similar. Si exemplele pot sa fie multiple.

Ce e important e sa stim ca putem contracara aceste patternuri . Putem sa le observam...si mai apoi, incet incet sa le cuprindem cu puterea mintii noastre. Si-a sufletului, bineinteles, caci ele nu sunt separate. Trup, suflet si minte....toate sunt interconectate si fiecare sau impreuna ne transmit ce e bine pentru noi, atunci cand putem sa le auzim.

Dar rareori sau doar cu mult exercitiu, putem face asta in izolare. De obicei, avem nevoie de perspective sau influente externe sau de persoane de sprijin care ne inspira la schimbare. Sau de ajutor specializat. Ca sa ne reglam si sa ne descoperim sinele nostru real, sa nu mai bajbaim prin intuneric.

Metoda principala si naturala de reglare, dupa cum ne arata si Teoria atasamentului, e co-reglarea cu cineva de care te simti apropiat emotional. Asa ca daca aveti pe aproape pe cineva la care tineti si cu care aveti o conexiune speciala, dati-i o imbratisare din suflet. Si fiti blanzi cu voi si cu cei dragi! Si recunoscatori ca ii aveti aproape.

Caci sunt oameni pe lumea asta care nu au de unde sa primeasca afectiune si nici cui sa dea. Iar durere emotionala mai mare, nu este, decat sa te simti singur, pe lume! Am vazut si vad qmintea umana degradansu-se in moduri cumplite, datorita suferintei emotionale.

Cum ar fi sa fie mai simpla si mai frumoasa viata? Si sa ne putem atinge potentialul uman? Si sa plecam fara regrete din aceasta viata? Nu pare sa fie foarte greu, doar ca ne mai impiedicam din cand in cand.

Si legat de asta, va doresc un 2024 asa cum aveti nevoie si sper sa ne intalnim peste ani si ani, cat mai multi cu unele din concluziile din video-ul si articolul de mai jos:

https://www.cnbc.com/2023/02/10/85-year-harvard-study-found-the-secret-to-a-long-happy-and-successful-life.html

https://www.ted.com/talks/robert_waldinger_what_makes_a_good_life_lessons_from_the_longest_study_on_happiness?language=en

"Love is composed of a single soul, inhabiting two bodies"